Acasă

Dublă medaliată olimpică cu aur la gimnastică, Sandra Izbașa (25 de ani) îi încurajează pe părinți să-și dea copiii la sport. Stelista spune că nu-i rău ca micuții să-și petreacă o parte din timp în fața computerului, dar crede că ei au nevoie să se miște, să cunoască și alți copii, să se joace cu ei. ”Se dezvoltă mult mai repede fizic și psihic. Sunt mai inteligenți. Se descurcă mult mai bine în viață”, mărturisește Sandra, care a anunțat recent că nu va participa și la Jocurile Olimpice de la Rio.

Junior Sport: Să începem cu perioada în care ai avut primele legături cu sportul. S-a întâmplat la gimnastică?

Sandra Izbașa: Am venit aici, în baza de la Steaua. Am încercat puțin tenis, dar având în vedere că racheta era mult prea mare la vremea respectivă, pentru mine, m-am speriat și am zis că nu cred că ar fi pentru mine acest sport. Am trecut în sala de la scrimă. Și, tot așa, m-am uitat la niște fete care făceau un antrenament cu spada. Și am zis că, daca acea spadă e adevărată și intră în mine, gata – bine, în filme văzusem -, probabil mor… (zâmbește) M-am speriat. Vă dați seama că la vârsta de patru ani nu puteam să conștientizez mare lucru. Și, în ultimul rând, părinții mei, când au văzut că am refuzat deja două sporturi, m-au dus în sala de gimnastică. Pur și simplu am rămas fascinată de ceea ce se petrecea acolo. Tot așa le-am prins pe fete la un antrenament. Făceau diferite exerciții. Pentru mine, la vârsta aceea, în mintea mea se reprezenta doar tumba. Și groapa cu bureți. De aceea am rămas în sala de gimnastică. Apoi a venit o antrenoare. M-a verificat și s-a uitat la părinții mei să vadă dacă aș crește destul de mult. Și dacă sunt bună pentru acest sport. Dacă nu eram mi-ar fi sugerat să merg la altceva. Și am fost bună. Ca drept dovadă, a doua zi am intrat la inițiere în gimnastică. Și așa a început drumul meu în acest sport.

Gimnastica are aceste aparate ca bârna, paralele. Nu te-ai speriat văzându-le atunci?

Nu m-am speriat. Absolut deloc. În prima fază, de la 4 la 6 ani, nu urci pe aparate. Pur și simplu, faci elemente de bază. Te joci. Interacționezi. Sunt diferite jocuri pentru a se vedea dacă avem reflexe bune. Ne învață să cădem. Pentru că în sport trebuie să înveți să cazi. Poti să cazi de pe aparat și, Doamne federește, să ți se întâmple ceva. Și apoi, la vârsta de 7 ani, am început, ușor-ușor, pe aparate. Primul concurs a fost la sala de la ”23 august”. Un concurs municipal. A fost tare drăguț. (zâmbește) Nu mi-am realizat obiectivele și, în momentul acela, am fost așa… Nu mai vreau să continui! Iar antrenorii mi-au zis să am răbdare. Eu, deja, mă vedeam pe prima treaptă a podiumului. Mi-au spus să am răbdare fiindcă, ușor-ușor, voi progresa. Și voi ajunge la un nivel de care să mă bucur. Și au avut dreptate.

Interviul integral cu Sandra Izbașa îl puteți citi în numărul 3 al revistei ”Junior Sport”. 

12 septembrie
Inscrie-te
acum !
Parcul Cișmigiu

Hai și tu !

 

Cel mai mare sotron din lume

Pe 12 septembrie 2015, Asociatia Junior Sport va organiza, in Parcul Cismigiu, “Cel mai mare sotron din lume ca numar de participanti”, unde sunt invitati sa sara peste 2000 de persoane. Grupul tinta va fi peste 70% format din copii cu varste intre 9 si 13 ani (care fac parte din centrele de sport si scolile din Bucuresti), 30% studenti, personalitati din muzica, politicieni, mass-media si campioni sportivi. Deoarece acesta a fost jocul copilariei noastre, dorim sa aducem copiii mai aproape de sport si tot ce inseamna miscare.

We are born movers!